Programul Politic al Mişcării “Iubim România”

România înţeleaptă – Empowerment to the people

(împuternicirea poporului)

 

 

Preambul

 

Mişcarea “Iubim România” (M.I.R.) reprezintă coeziunea ferventă a unor idealuri de renaştere naţională. Izvorâtă dintr-o necesitate socială reală - iniţial ca mişcare civică, gardian al drepturilor omului, M.I.R. se doreşte a fi un concept novator de administraţie politică EXCLUSIV în slujba cetăţeanului. Saltul de la activism civic la politică a fost impus de necesitatea schimbării în profunzime a sistemului în acord cu interesul naţiunii, modificare/modelare care nu poate fi făcută decât prin prezenţa în Parlament.

 

M.I.R.  va avea un profil smart, dinamic, etic şi autentic.

Nu doar membrii fondatori şi-au dorit să înfiinţeze un partid politic ci societatea românească responsabilă, sufocată, dezgustată şi dezamăgită de precaritatea politică postdecembristă, a insistat ca această alternativă să prindă viaţă.

Prin întreaga noastră activitate vom demonstra că politica poate fi făcută onest, principial, moral. Ne propunem să redăm cetăţeanului încrederea în aleşii săi iar prestaţia promptă a politicianului, ce răspunde la nevoile reale ale cetățenilor, precum şi amploarea/profunzimea responsabilităţii pe care o incumbă mandatul încredinţat de electori vor completa şi susţine onoarea care i se conferă demnitarului cu acea ocazie.

Profilul smart al M.I.R. implică, indubitabil, un electorat inteligent, informat, implicat, ataşat valorilor naţionale.

Pentru a performa, Mişcarea “Iubim România” va avea nevoie în momentele electorale de ştampila/susţinerea alegătorului dar va purta necontenit pecetea acestuia. Vom fi imaginea alegătorilor noştri!

 

Viziunea….

Ne asumăm misiunea de apărători, până la sacrificiu a prevederilor evidenţiate

de art.1/1 din Constituţie:

“România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.

Ne opunem cu vehemenţă oricăror forme de discriminare socială, culturală, economică, de gen, etnică, religioasă, etc.

Încurajăm dialogul intercultural şi susţinem biodiversitatea. Ne dorim o planetă cât mai puţin poluată, o umanitate guvernată de pace şi prosperitate.

M.I.R. va fi incubator de patriotism, un laborator de gnoză şi radiator de energii pozitive.

Ţinta principală a Mişcării “Iubim România” este constituită şi va fi reprezentată de bunăstarea reală a întregului popor, de estomparea/eradicarea clivajelor sociale, de armonizarea relaţiilor inter-umane.

O Românie prosperă, dinamică, predictibilă şi stabilă este idealul pentru care militează fondatorii şi membrii activi ai acestui partid.

Există un bazin consistent de inteligenţă, de profesionalism, de inovare. Avem datoria să coagulăm toate aceste energii creatoare şi să le ajutăm să performeze în interes naţional.

Conceptul de “împuternicire a poporului” (empowerment to the people) pe care Mişcarea “Iubim România” îl propune societăţii este inedit/nemaiîntâlnit, pe scena politică a ţării noastre. Această idee a fost impusă de amatorismul administrativ/politic şi de experienţele socio-economice din ultimii treizeci de ani. Românii nu mai pot accepta o prelungire a declinului, a haosului instituţional. În mod evident sistemul prin care cetăţenii au delegat reprezentarea către entităţi politice aculturale şi antinaţionale, se impune a fi eradicat. România trebuie resetată cât mai curând altfel ne vom pierde indentitatea, suveranitatea, perenitatea.

Deşi pare utopic, conceptul de “împuternicire a poporului” are o viabilitate şi un potenţial de excepţie luând în considerare faptul că întreaga societate este chemată să participle, să se implice în administrarea ţării. Astfel, jocurile de culise şi interesele meschine care au vandalizat România timp de trei decenii “postdecembriste”, vor fi stopate.

Fondatorii M.I.R. îşi asumă misiunea de a promova şi impune în viaţa publică o nouă metodologie de lucru calibrată pe două coordonate majore:

• Meritocraţie – ca fundament al tuturor numirilor şi promovărilor în funcţii publice;
• Răspunderea administrativă/profesională – stipulată de legislaţie dar extrem de rar aplicată.

Orice/fiecare persoană care ocupă funcţii publice, mai ales în zona de decizie/demnitate va prelua, irevocabil, răspunderea administrativă/profesională pentru toate deciziile sau actele subsecvente funcţiei ocupate. Altfel spus, efectele deciziilor administrative/profesionale luate, exclusiv, pe durata deţinerii respectivei funcţii/demnităţi publice şi care au impactat negativ societatea sau interesul naţional, vor avea consecinţe chiar şi după vacantarea postului.

 

La momentul actual, în cei patru ani ai mandatului de delegare, cetăţenii nu prea au cum să intervină în corectarea traseului sinuos pe care politicienii aleşi îl imprimă ţării. Variantele constituţionale: referendum şi proteste/manifestaţii sunt lipsite de efect, aşa cum istoria recentă ne-a demonstrat-o. Referendumul din 2009, deşi votat de peste 8 milioane de cetăţeni, nu a avut niciun impact, luându-se în considerare doar aspectul său… “consultativ”. Protestele/manifestaţiile din ultimii ani au fost reprimate cu brutalitate de forţele de ordine. Putem constata cu uşurinţă că democraţia românească pentru care fraţii noştri şi-au dat viaţa în decembrie ’89 este pur şi simplu iluzorie.

Societatea civilă, entitatea ce are menirea păstrării echilibrului între naţiune şi autorităţi, a fost destructurată, marginalizată. Temerarii activişti care s-au încăpăţânat şi continuă să se opună sistemului corupt sunt constant hăituiţi de autorităţi.

În mod evident se nasc câteva întrebări:

• cum vom face?
• vom avea câteva milioane de parlamentari?

Nicidecum. Societatea are propriile mecanisme de autoreglare. Dar în conceptul pe care noi îl propunem, fiecare român se autoresponsabilizează şi se implică efectiv la amplificarea binelui comun iar acest lucru poate fi făcut, inclusiv, prin fondarea unor asocieri cetăţeneşti care să ajute la redimensionarea/repoziţionarea societăţii civile astfel încât sistemul să fie constrâns să nu mai ignore voinţa poporului.

 

Care sunt pârghiile la care vom apela?

Pe primul plan este avut în vedere contactul direct cu oamenii. Fiecare activist M.I.R. va depune toate diligenţele pentru a duce mesajul politic la cât mai multe persoane, în teritoriu. Vom acţiona în România profundă, la talpa ţării.

Apoi, vom folosi cele mai eficiente căi de diseminare a informaţiilor, în principiu, uzitând reţelele de social-media.

Nu în ultimul rând, mizăm pe nevoia/dorinţa de schimbare în bine pe care o clamează din ce în ce mai mulţi români.

 

Iar pentru a fi mult mai uşor de înţeles parcursul evolutiv al ţării noastre atunci când Mişcarea “Iubim România” va fi creditată electoral şi va fi responsabilă de destinul naţiunii, oferim o hartă-îndrumar sub titulatura: România înţeleaptă – Empowerment to the people. Chiar dacă avem idei, soluţii şi resursă umană calificată, România înţeleaptă va fi posibilă/viabilă NUMAI cu aportul eficient/susţinut al tuturor cetăţenilor săi.

Vom prezenta în continuare un proiect-cadru care va fi îmbunătăţit/completat cu propuneri venite din România perenă, de la “firul ierbii”.

Acest document-viziune reprezintă asumarea inechivocă a responsabilităţii celor ce compun Mişcarea “Iubim România” în faţa naţiunii. Nu este o simplă declaraţie politică, nu sunt promisiuni electorale lipsite de conţinut.

Este EXACT agenda pe care o propunem cetăţenilor români şi la îndeplinirea căreia îi rugăm/aşteptăm pe TOŢI să participe/contribuie.

 

Capitole

 

1. Social – Să scăpăm de imaginea unui stat eşuat! – (aşa cum a afirmat, de

         altfel, actualul Preşedinte al României)

România prezentului, străbătând peste treizeci de ani de la schimbarea de regim politic, prezintă cifre statistice demne de o ţară aparţinând lumii a treia:

• Comunităţi întregi izolate, fără acces la utilităţi (electricitate, canalizare, gaze, apă, etc);
• Conform Eurostat 2019 - 24,2% din cele peste 8 milioane de locuințe nu aveau o baie cu toaletă/grup sanitar în casă;
• O treime din populație se află la limita sărăciei și avem cea mai mare rată de pauperizare în rândul persoanelor angajate (din UE), dublă față de media europeană. Peste 1 milion de adulți se află în afara pieței oficiale de muncă.
• În 2019, România se situa pe locul doi în UE din punct de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populaţie fiind afectată. Copiii sunt categoria cea mai vulnerabilă, la acest capitol. Un sfert dintre copiii României nu au minimul necesar pentru a crește în condiții corespunzătoare, iar unul din zece copii din mediul rural se culcă flămând.
• Aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în condiții materiale extrem de precare, aceste procente reprezentând cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9%. De asemenea, peste 32% dintre copiii români trăiesc sub pragul de sărăcie, arată datele unui raport realizat de Organizația Salvați Copiii, împreună cu Avocatul Poporului – 2019;
• Mortalitatea în rândul copiilor situează România pe primul loc în U.E., cu o rată a deceselor de două ori mai mare decât media Uniunii pentru populația între 0-19 ani. Astfel, în ţara noastră, rata mortalității în 2017 a fost de 61,69 la 100.000 copii și adolescenți, în timp ce media Uniunii Europene a fost de două ori mai mică, 31,60 la 100.000.
• În perioada ianuarie-iunie 2020 s-au înregistrat 79.712 nașteri, cu 16.682 mai puține față de aceeași perioadă a anului precedent, scăderea fiind cea mai mare înregistrată în perioada analizată, 2014-2020.

Am detaliat doar câteva repere care să ateste nivelul de precaritate al vieţii din România anilor premergători pandemiei de Covid 19. Este clar că la finalul acestei experienţe virusologice cutremurătoare, omenirea (mai ales teritoriul aflat în spaţiul carpato-danubiano-pontic) va avea/cunoaşte un declin economic antologic.

Noi, cei din Mişcarea “Iubim România” ne dorim ca fiecare cetăţean, fiecare copil din această ţară să aibă şansa unui trai decent, acces neîngrădit la servicii sociale de calitate şi un viitor cât mai prosper.

În acest context avem în vedere, cu precădere, comunităţile/familiile aflate în situaţii de vulnerabilitate accentuată şi vom identifica împreună cu autorităţile locale/zonale soluţiile cele mai eficiente de diminuare/eradicare a decalajelor socio-economice existente. Vom derula şi un plan naţional de prevenţie astfel încât numărul celor expuşi sărăciei să scadă continuu. Mijloacele de acţiune vor fi armonizate, funcţie de specificul zonei şi de natura lipsurilor.

Problemele şi soluţiile aferente legate de infrastructura deficientă, de locuire, de combaterea violenţei domestice, de persoanele cu dizabilităţi, etc vor fi structurate în documente anexă la un Program de Guvernare pe care ni-l vom asuma la momentul potrivit, atunci când va fi cazul.

Nu putem încheia capitolul “social” fără a face o translatie către ierarhia nevoilor, aşa cum a fost gândită de Maslow. Întregul construct al planului politic - România înţeleaptă – împuternicirea poporului, este axat pe categoriile de necesităţi ce compun Piramida lui A. Maslow. Specialiştii, cu precădere psihologii, apreciază că o nevoie devine cu atât mai anemică cu cât urcă spre vârful piramidei. În concepţia Mişcării “Iubim România”, omul modern (românul din secol XXI) nu se mai guvernează doar în baza nevoilor primare pentru care consumă cea mai multă energie şi voinţă. Noi, activiştii M.I.R. ne dorim să contribuim cu toată priceperea la metanoia socială, a întregului popor, astfel încât fiecare individ să focalizeze pe:

• dorinţa de autodepăşire şi rafinarea intelectuală/morală,
• creşterea stimei de sine – ca rezultat al autocunoaşterii şi al inhibării complexelor de inferioritate,
• iubire – ca esenţă a vieţii.

În acest mod, chiar dacă nu răsturnăm Piramida, cel puţin o transformăm într-o construcţie care pune accentul pe elevarea spiritului, a conştiinţei şi nu pe nevoile primare.

 

1. Sănătate – suntem pe ultimul loc în UE la ponderea cheltuielilor cu sănătatea

                   raportate la PIB - Locul României în UE – 28, în 2018

Sistemul de sănătate din România a ajuns în pragul colapsului din cauza atât a unei administraţii profund incapabile cât şi jocurilor de interese ce au cangrenat masiv întreg ansamblul actului medical. Discrepanţele majore în ceea ce priveşte eficienţa, dotarea, condiţiile sanitare regăsite în sistemul de stat faţă de sistemul privat au generat o scădere considerabilă a încrederii cetăţenilor în sectorul public.

Poate că niciodată în istoria recentă a acestei ţări nu a fost mai evidentă precaritatea sistemului de sănătate decât în pandemia de Covid 19.

Dacă anii anteriori momentului noiembrie 2020 poziţionau sistemul medical din România pe primul loc într-un clasament al ruşinii europene în ceea ce priveşte rata mortalităţii din cauze tratabile, infecţiile intra-spitaliceşti şi mai ales prevenţia, explozia virusologică care a paralizat mapamondul a reliefat multiple alte deficienţe, cum ar fi:

• infrastructura medicală pre­cară, neadaptată la provocările actuale, lipsa resurselor materiale sanitare de bază, numărul insuficient de medici, asistente şi infirmiere, amatorismul în managementul unităţilor medicale precum şi subfinanţarea sistemului de sănătate. Toate acestea au generat înrăutăţirea indicatorilor de morbiditate - mortalitate;
• incapacitatea de gestionare a resurselor financiare administrate de către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate;
• politizarea excesivă a managementului instituţiilor medicale, în special a spitalelor a generat un haos administrativ cu efecte extrem de nocive asupra pacienţilor.

Având în vedere faptul că Sănătatea reprezintă un drept fundamental (art. 34 din Constituția României) și nu un privilegiu, Mişcarea “Iubim România” include în Programul său Politic un plan de acţiune structurat pe următoarele capitole:

• Prevenţie - la nivelul economiei, este mai puţin costisitor să previi îmbolnăvirile, decât să le tratezi. Acest lucru se poate realiza prin campanii eficiente de conştientizare asupra:

• Igienei personale/comunitare;
• Efectelor nocive ale consumului de droguri, de alcool, de tutun precum şi ale sedentarismului, ale stressului, etc;
• Alimentaţiei sănătoase, bogate în nutrienţi;
• Sănătăţii reproducerii şi a bolilor cu transmitere sexuală;
• Calităţii mediului şi a condiţiilor de locuire.

• Accesul neîngrădit la serviciile medicale - acest capitol reprezintă o mare vulnerabilitate a sistemului, atât timp cât peste 11% din populaţia României (mai mult de 4 milioane cetăţeni) este neasigurată medical. Dacă mai adăugăm şi cele 19 categorii de persoane exceptate de la plata contribuţiilor de sănătate, avem imaginea hidoasă a bugetului total insuficient. Trebuie menţionat faptul că serviciile medicale din România sunt acordate prin sistemul asigurărilor de sănătate care sunt plătite din Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate. Fondul este gestionat de CNAS și este constituit din contribuțiile românilor la sănătate.

Cei care cotizează efectiv la acest fond sunt puţin peste 5 milioane de cetăţeni.

În mod evident sistemul actual trebuie regândit/reformat iar alocările de la bugetul de stat se impune a fi (trebuie să devină) conforme cu necesităţile astfel încât principiul contributivităţii să nu mai constituie pilonul principal economico-financiar. Atât timp cât Statisticile Uniunii Europene poziţionează România pe ultimul loc în ceea ce priveşte atât procentul din produsul intern brut alocat sănătăţii, cât şi nivelul cheltuielilor pentru sănătate pe cap de locuitor, sistemul românesc de asistenţă medicală nu va putea să-şi depăşească precaritatea.

Sănătatea populaţiei într-o ţară modernă, democrată, ataşată valorilor occidentale trebuie să devină un obiectiv strategic.

M.I.R. va milita pentru ca România să aloce pentru Sănătate acelaşi procent ca media comunitară, respectiv 9,8-10% din P.I.B.

• Performanţă medicală sustenabilă -   prima cerinţă a Mişcării “Iubim România” la acest capitol este dată de relaţia medic-pacient, legătură indisolubilă care trebuie să se bazeze strict pe respectul reciproc şi mai ales – în cazul medicilor – pe jurământul lui Hipocrat. Este imperios necesar să dispară actul medical condiţionat/efectuat în baza unor foloase necuvenite şi, îndeosebi, abuziva translatare a pacienţilor către sistemul medical privat, cunoscându-se faptul că foarte mulţi medici activează în paralel, atât în sistemul de stat cât şi în cel privat.

Sistemul medical de stat va fi consolidat/reformat astfel încât să constituie, eminamente, prima opţiune iar alternativa medicală privată să rămână opţională sau ca variantă exclusiv de avarie.

Printr-o politică economico-bugetară raţională/judicioasă retribuţia întreg personalului medical trebuie adusă la standarde înalte, în concordanţă cu profesionalismul şi performanţele fiecărui salariat iar bonificaţiile acordate pe criterii de meritocraţie să fie substanţiale.

Echipamentele şi dotările din sistemul medical de stat vor fi calibrate pe nevoia şi nivelul de sănătate al populaţiei iar tehnologia va fi reactualizată permanent.

Vom milita cu hotărâre pentru a determina Ministerul Sănătăţii să instituie un fond de excelenţă din care se vor aloca sumele necesare pentru specialişti, facilitându-le participarea la reuniuni şi simpozioane internaţionale de profil. Prin acest demers vom încerca să estompăm/eliminăm influenţa/contribuţia financiar-partinică a companiilor de Big Pharma.

Totodată, împreună cu alţi factori decizionali vom identifica şi implementa cele mai eficiente metode de repatriere a personalului medical şi diminuarea la maxim a migraţiei profesionale.

• Digitalizare - Mişcarea “Iubim România” îşi propune să contribuie nemijlocit la implementarea şi dezvoltarea unei platforme naţionale e-sănătate prin care să fie interconectate toate sistemele informatice din domeniul medical.

În plin proces de expansiune a digitalizării, România va trebui să-şi dezvolte un program de reconversie a metodologiei clasice de acordare a asistenţei medicale iar pandemia Covid 19 a adus în atenţie necesitatea imperioasă a acestei transformări. Să nu uităm că lungi perioade de timp spitalele româneşti au fost sufocate/blocate cu cazuri SARS-CoV-2 iar ceilalţi bolnavi cronici sau alţi pacienţi care aveau nevoie de asistenţă medicală au fost ţinuţi în aşteptare.

Cu ajutorul platformei e-sănătate, toţi cetăţenii vor avea un acces facil la asistenţă medicală, nemaifiind obligatorie prezenţa fizică în faţa medicului (contactul direct) decât în cazuri speciale.

• Cercetare-inovare – acest sector a fost cenuşereasa preocupărilor politice şi alocărilor bugetare în ultimii 15 ani. Deşi şcoala românească de profil a produs de-a lungul timpului specialişti redutabili, lipsa fondurilor şi a mijloacelor necesare au făcut ca sectorul cercetare-inovare, la nivel naţional şi cu precădere în segmentul medical să fie trecut pe linie moartă – spitalul Cantacuzino reprezintă cel mai bun exemplu. Cu o tradiţie recunoscută la nivel mondial în domeniul inovării medicale, România a ajuns să importe majoritatea medicamentelor. Luând ca reper anul 2019, conform raportului Institutului Naţional de Statistică, importurile erau de 10 ori mai mari decât exporturile, generând un deficit în comerţul exterior cu produse medicale şi farmaceutice de peste 2 miliarde euro.

În mod evident pandemia Covid 19 a acutizat şi mai mult acest decalaj.
Experienţele inedite acumulate în perioada de criză virusologică au demonstrat că ţările care au acordat atenţia necesară sectorului de cercetare-inovare şi care au înţeles impactul economico-strategic oferit de oportunitatea producerii de vaccinuri şi echipamente medicale, îşi pot autonomiza politica naţională de sănătate.

Atât timp cât expertiză şi resursă umană calificată avem, nevoia se centrează strict pe alocarea bugetară sustenabilă – element definitoriu în planul de acţiune al M.I.R

• Înfiinţarea unei Autorităţi Naţionale a Medicamentului.

Printr-o politică înţeleaptă şi cu investiţii etapizate adecvate – inclusiv prin atragerea de fonduri europene, ţara noastră poate deveni un actor important pe piaţa medicamentelor din UE, punând în valoare şi fabricile de profil deja existente: Antibiotice, Biofarm, Ropharma,etc.

 

Sănătatea trebuie să devină, în mod real, un obiectiv strategic al României. Treizeci de ani de amatorism şi experimente sunt arhisuficienţi iar incompetenţa se impune a fi eradicată din administraţie.

1. işcarea “Iubim România” va susţine şi se va implica în atragerea resurselor financiare necesare (inclusiv, fonduri europene) pentru construirea de noi spitale, pentru modernizarea celor existente şi pentru dotările aferente.

Deoarece ocrotirea sănătăţii precum şi dreptul la viaţă sunt garantate prin legea fundamentală (art. 22 şi 34 din Constituţia României) iar ele trebuie asigurate efectiv de Statul Român, prin instituţiile sale de profil, toţi activiştii din M.I.R. ne vom opune cu întreaga forţă şi capacitate privatizării sistemului de sănătate şi îngrădirii accesului unei largi majorităţi a populaţiei – cea sărăcită, la îngrijire medicală!

Există o mulţime consistentă de persoane care provin din comunităţi marginalizate, vulnerabile şi care nu au un medic de familie sau un dispensar local, fără a mai aduce în discuţie lipsa cardului de sănătate. Pe aceşti oameni cine îi ocroteşte? Ei nu intră sub umbrela normelor constituţionale?

 

România smart

 

1. Educaţie – Să nu mai fim pe ultimul loc în UE din punctul de vedere al finanţării

                                    învăţământului. - Locul României în UE – 28, în 2018

 

De peste 30 de ani ţara noastră parcurge un traseu educaţional dezorganizat, haotic, deprofesionalizat şi dezinteresat, afectat fiind de multiplele schimbări politice (peste 25 de conducători ai ministerului). Fiecare ocupant al fotoliului de la Educaţie a venit cu propria viziune, cu folozofii manageriale autentice care au adus inconsistenţă procesului de învăţământ, curriculei educaţionale şi au afectat profund performanţele unor generaţii întregi de elevi/studenţi.

O ţară cu aspiraţii occidentale, România a reuşit contraperformanţa de a se poziţiona constant sub media europeană în ceea ce priveşte calitatea educaţiei.

Deşi şcoala trebuie să fie un furnizor de plus-valoare în educaţie, statisticile ultimilor ani ne arată un clivaj îngrozitor al învătământului din ţara noastră, fapt ce a generat o scădere accentuată a numărului de elevi din învăţământul primar şi gimnazial.

România se numără printre țările membre UE cu cea mai redusă rată de participare a copiilor cu vârsta de cel puțin 4 ani la formele de educație preșcolară, conform Eurostat.

Educaţia preşcolară este impactată negativ de procedurile interne ale grădiniţelor/creşelor, fapt ce multiplică nemulţumirile părinţilor. Pe lângă faptul că nu sunt suficiente grădiniţe de stat cât să acopere cererea, programul de funcţionare al acestora şi activităţile, inadecvarea spaţiilor şi lipsa de profesionalism a educatoarelor forţează părinţii să aleagă alte variante mult mai costisitoare: creşele/grădiniţele particulare sau angajarea unor bone.

Imaginea cea mai clară o regăsim pe reţelele de socializare, acolo unde părinţii îşi strigă nemulţumirile: “Intervalul în care trebuie să-ți lași copilul de grupă mică dimineața este 8:35-08:55, iar la plecare trebuie să-l iei la 15:35, cel târziu.” Cum poate fi îndeplinită ultima cerinţă de majoritatea părinţilor al căror program de lucru se încheie după ora 17.00?

Ne mai mirăm de ce suntem pe ultimele locuri în UE?

Un aspect este demn de reţinut: anii pierduți sau incomplet utilizați pentru dezvoltarea mentală și psihică a copiilor într-un cadru organizat și sub supravegherea unor profesioniști, cu greu mai pot fi recuperați, ceea ce generează, ulterior, dificultăți în educație, muncă și producție.

Trecem la palierul superior. Învăţământul primar/gimnazial

Un raport al Comisiei Europene din 2019 preciza că: “România este sub media europeană la majoritatea indicatorilor-cheie din Educație”.

Exemplificare:

• Părăsirea timpurie a școlii = 16.4% în ţara noastră faţă de 10.6% - media EU;
• Absolvenți de studii superioare = 24.6% RO - 40.7% EU;
• Procentul tinerilor cu un nivel scăzut de cunoştinţe la matematică = 39,9% RO – 22,2% EU

În plus, România a avut cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani la testele PISA din 2018 (se organizează din trei în trei ani), clasându-se pe locul 50 în topul ţărilor OECD.

„România a fost singura țară din UE care a dat testele PISA pe hârtii, scrise de mână, toate celelalte țări au fost în stare să pună elevii să scrie la computer și în felul acesta au fost remarcate și abilitățile digitale ale elevului. România nu a fost în stare, e în coadă” - Ștefan Vlaston, președintele Asociației EDU CER

 

Alte repere care ne arată unde suntem:

• rata de promovabilitate la Bacalaureat 2020, cea mai mică din ultimii 6 ani(!) – cifrele publicate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC);
• 8 din 100 de elevi din mediul rural termină o facultate - World Vision;
• cel puțin 900.000 de copii se află în risc de sărăcie, iar din cauza dificultăților materiale ale familiilor acestora, cei mici nu au avut posibilitatea de a urma cursurile online (în plină perioadă a pandemiei) – Salvaţi Copiii.

 

• peste 40% dintre elevi nu au participat la şcoala online din cauza lipsurilor/dotărilor – World Vision
• unul din cinci elevi în vârstă de 15 ani nu poate efectua sarcini simple în domeniul cititului, matematicii şi ştiinţei, în timp ce prea mulţi copii rămân expuşi riscului de sărăcie educaţională – raportul Comisiei Europene

Situaţii similare se găsesc şi în învăţământul postliceal sau de maiştri.

Cât despre învăţământul universitar, lucrurile sunt puţin îmbunătăţite deoarece sectorul privat a cunoscut o amploare remarcabilă, devenind o alternativă viabilă, tot mai solicitată.

Este evidentă necesitatea şi urgentarea unei reforme profunde, consistente, a întregului sistem educaţional. Toate încercările partidelor aflate la guvernare în anii anteriori şi-au dovedit, indubitabil, ineficienţa.

Pandemia de Covid 19 a lansat şi mai multe provocări acestui mecanism închistat, retrograd. Oare cum va arăta viitorul construit pe fundamentul prezentat puţin mai sus?

 

Direcţii de acţiune propuse de Mişcarea “Iubim România”:

• Creşterea cuantumului tichetelor pentru creşă/grădiniță oferite pentru stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate;
• Deducerea din impozitul plătit de angajatorul care îşi subvenţionează angajaţii să achite taxele pentru învăţământul preşcolar;
• Sprijin consistent din partea statului pentru toţi marii angajatori care vor înfiinţa grădiniţe de proximitate în respectivele societăţi comerciale;
• O masă caldă/zi pentru preșcolarii din grădiniţele cu program normal de stat și cele particulare și pentru toți elevii din învăţământul primar şi gimnazial de stat şi particular;
• Asigurarea transportului gratuit pentru elevii din mediul rural care nu pot ajunge pe jos sau cu alte mijloace de transport la școală (copii care au de străbătut distanţe mari sau care locuiesc în zone marginalizate/defavorizate);
• Egalitate de şanse – cu accent deosebit pe elevii care provin din familii dezavantajate – şi creşterea interconectivităţii dintre şcoală şi comunitate;
• Programul naţional “şcoala de la distanţă” care să permită elevilor să urmeze cursurile fără a fi prezenţi fizic în clase. Prin acest program se vor achiziţiona dispozitivele electronice necesare, atât pentru elevi cât şi pentru profesori;
• Conectarea tuturor unităţilor de învăţământ la reţele de internet şi subvenţionarea costurilor aferente (de utilizare);
• Instituirea unui program naţional de susţinere şi promovare a învăţământului vocaţional şi asigurarea tuturor condiţiilor de performanţă;
• Consolidarea învățământului profesional și tehnic, mai ales a componentei de învățare la locul de muncă;
• Burse de formare acordate de angajatori pentru elevii din învăţământul profesional şi tehnic care desfăşoară activităţi lucrative în societăţile comerciale aferente;
• Extinderea programelor educaţionale de tip „A doua şansă” şi consolidarea celor de tip „after – school”;
• Optimizarea ofertelor de studii din învățământul superior în sprijinul angajabilității;
• Creșterea participării studenților din categorii vulnerabile la programe antreprenoriale;
• Dezvoltarea programelor naţionale de formare şi perfecţionare a cadrelor didactice;
• Acordarea de pachete salariale competitive şi a unor stimulente financiare ataşate anumitor parametri de performanţă pentru întreg corpul profesoral;
• Crearea unui fond naţional de investiţii în cercetare care să finanţeze proiecte şi activităţi din laboratoare, realizarea unor lucrări ştiinţifice, etc.
• Măsuri concrete de stimulare a creativităţii, de valorizare a meritocraţiei care să genereze o diminuare/stopare a exodului de inteligenţă.

Atât timp cât statul îşi asumă prin documente programatice importanţa învăţământului -  vezi art. 2 pct. 7 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, care menţionează „în România învăţământul constituie prioritate naţională” coroborat cu art. 32, pct. 4, din Constituţia României "învăţământul de stat este gratuit"; Mişcarea “Iubim România”  va pune presiune în permanenţă pe autorităţile statului cu responsabilităţi în domeniu, astfel încât cele două enunţuri să fie respectate întru totul. Este de necontestat faptul că amatorismul de la vârful ministerului şi alocările bugetare ridicole au făcut ca sistemul de învâţământ românesc să devină contraperformant.

 

Majoritatea „căpşunarilor” şi „sparangheliştilor” sezonieri au abandonat școala după clasa a VIII-a pentru că nu aveau bani de navetă și nu puteau merge la liceu. – conform mărturiilor culese de Teleleu.eu

 

România nu are opțiuni pentru adulții fără școală, deși în perioada 2011-2019 au abandonat școala 451.895 de copii, iar 278.000 de tineri între 18 și 25 de ani nu au studii elementare (sursa: Salvați Copiii, care citează Institutul Național de Statistică, 2020). Aceștia sunt viitorii muncitori necalificați, o activitate plătită prost și, de multe ori, la negru în România, unde muncitorii nu beneficiază de asigurări medicale și de niciun fel de protecție.

Sunt tineri care, deși au avut șansa să meargă la liceu, au abandonat studiile ca să muncească în străinătate, pentru că în România educația nu-ți garantează bunăstarea. Este inacceptabil ca într-o ţară modernă, europeană, din şcoli să lipsească manualele, să fie acoperite anumite dotări cu contribuţiile financiare – cotizaţii ale părinţilor, să existe clase neîncălzite şi toalete în spatele curţii.

Noi, cei din M.I.R. vom milita consecvent pentru profesionalizarea procesului educativ, pentru eficientizarea curriculei naţionale, pentru consolidarea relaţiei biunivoc-onorabile dintre elev/student şi profesor, pentru un învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, competenţe şi abilităţi.

În mod cert nu vom accepta sub nicio formă tăierile/rectificările bugetare care amprentează negativ sistemul educational.

 

1. Cultură/Religie

În Panteonul cultural al umanităţii se regăsesc nume importante ale neamului nostru care au contribuit decisiv la evoluţia civilizaţiei.

România are o matrice culturală şi lingvistică distinctă care conferă latinităţii noastre un parfum de romantism.

Istoria şi arheologia au demonstrat că teritoriul carpato-danubiano-pontic a fost vatra unor superlative antologice, fie că vorbim despre tăbliţele de la Tărtăria – cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din lume (vezi şi tăbliţele de la Vadu Rău – Fărcaşa/Neamţ), despre cultura Cucuteni - una dintre cele mai vechi civilizații din Europa sau despre Homo olteniensis (Australoanthropus olteniensis) - primului hominid din Europa.

Pentru a nu fi acuzaţi de un naţionalism exacerbat, în susţinerea afirmaţiilor anterioare vom apela la citate:

• Alfred Hofmann 1820 – în „Istoria Pământului”: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.”
• William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
• Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”
• „România a îmbogăţit patrimoniul cultural intangibil al umanităţii cu trei creaţii populare: ritualul căluşarilor, doina şi meşteşugul olarilor din Horezu.” – conform Descoperă.ro

 

Având acest tezaur inestimabil în AND-ul cultural al neamului şi fiind predecesorii unor somităţi de renume mondial, românii aveau datoria să perpetueze/consolideze/îmbogăţească zestrea lăsată de merituoşii strămoşi. Numai că vârfurile politice ale perioadei postdecembriste au tratat cultura ca pe un moft social indecvat. Altfel nu se pot explica alocările financiare ridicole şi faptul că orice rectificare bugetară pe minus includea şi ministerul Culturii.

România fără cultură, tradiţii, obiceiuri îşi va pierde identitatea!

Noi cei din M.I.R. ne-am propus câteva linii directoare care să jaloneze parcursul politic al partidului, după cum urmează:

• Recuperare pe cale judiciară, în integralitate, a tuturor prejudiciilor aduse de trădătorii de ţară care au contribuit la jaful cultural din ultimul sfert de veac, din România. Primul obiectiv avut în vedere la acest capitol este moştenirea Gojdu!
• Repatrierea tezaurului de la Sarmizegetusa Regia;
• Instituirea unui buget specific pentru consolidarea şi întreţinerea totală a monumentelor istorice şi a site-urilor arheologice în paralel cu elaborarea unei strategii naţionale de protejare a vestigiilor istorice;
• Implementarea unui program strategic de investiţie şi valorizare a sectorului şi capitalului cultural;
• Contribuţie directă la elaborarea legii Cinematografiei şi la reforma sistemului de finanţare aferent;
• Iniţierea unor proiecte bugetate din fonduri mixte (de stat+europene sau în parteneriat public-privat) care să revitalizeze meseriile tradiţionale precum şi promovarea susţinută în târguri şi expoziţii, înterne şi internaţionale a produselor meşteşugăreşti.
• Fundamentarea şi bugetarea unui plan de acţiune pentru o campanie naţională, str